Mircea Eliade - Salazar Prancingwifenaked Exposing Th Articles Entry Razminahme Se S Cherniya Spisak Na US Zashtoto Nyamame I Edin Chitav Torent Traker Prancing Wife Naked Wife Exposing Bare Naked Public Prancing Naked Outdoor Exhibitionist

SALAZAR

Inapoi la Sumar

II.

CĂRTURARII ŞI REVOLUŢIA

Poate nicăieri ca în Portugalia, scriitorii şi cărturarii n-au avut un rol politic atât de important, fie direct, prin activitatea lor politică, fie indirect, prin cărţile lor. Republica portugheză e, în parte, opera literatorilor. Şi nu e lipsit de semnificaţie amănuntul că în fruntea primului guvern provizoriu republican se găseşte un poligraf, Teofilo Braga, care a fost şi al doilea preşedinte al Republicii; iar din cei opt preşedinţi pe care i-a avut până acum Republica portugheză, patru au fost profesori şi doi au fost scriitori. Intervenţia artiştilor şi cărturarilor în viaţa publică portugheză are loc prin aşa numita „generaţie de la Coimbra”. Semnalul îl dă seria de conferinţe organizate la Cazinoul din Lisabona, în 1871, de către un grup de intelectuali democrato-revoluţionari, în fruntea căruia se aflau patru tineri scriitori: poetul Antero de Quental, romancierul Eça de Queiroz, istoricul şi economistul Oliveira Martins şi poligraful Teofilo Braga. Patru nume care, douăzeci de ani mai târziu, vor fi luceferii culturii portugheze. Patru scriitori care au avut nu numai un extraordinar răsunet prin operele lor, dar au modificat chiar conştiinţa a două generaţii şi au făcut posibilă, cu sau fără voia lor, instaurarea Republicii. Prin seria de „conferinţe democratice” de la Casino, grupul îşi propunea, între altele, „să lege Portugalia de mişcarea modernă (europeană), făcând-o astfel să folosească elementele vitale din care trăieşte umanitatea civilizată; să încerce a lua cunoştinţă de faptele care ne înconjoară, în Europa; să agite în opinia publică marile chestiuni ale filozofiei şi ştiinţei moderne; să studieze condiţiile transformării politice, economice şi religioase ale societăţii portugheze” (Programul Conferinþelor democratice). Prima conferinţă a ţinut-o Antero de Quental şi e intitulată: „Cauzele decadenţei popoarelor peninsulare în ultimele trei secole”. Augusto Soromenha a vorbit despre „Literatura portugheză contemporană”, Eça de Queiroz despre „Realismul în Artă”, iar Adolfo Coelho – profesor, poligraf şi etnolog – despre „Chestiuni de învăţământ”. A cincea conferinţă a ţinut-o evreul Salamao Saraga despre „Istoricii critici ai vieţii lui Iisus”, şi a provocat un scandal atât de mare încât Guvernul, cu toata apatia sa obişnuită, a fost silit să interzică celelalte conferinţe democratice. Membrii grupului însă continuă să acţioneze prin alte mijloace: cărţi, pamflete, conferinţe universitare, societăţi secrete. Conferinţele de la Casino dăduseră semnalul atacului masiv împotriva stării de lucruri în prezent. Ce se ataca? Totul. Pentru „generaţia de la Coimbra”, Portugalia se afla atunci în ultima fază a decadenţei. „Decadenţa naţională e marele fapt inexorabil al istoriei noastre, de trei secole încoace”, scria Antero de Quental. Tinerii intelectuali formaţi la Coimbra se zbat între un exasperant complex de inferioritate – carei face să privească scârbiţi şi cu ură moravurile, instituţiile şi cultura tradiţională – şi un profetism revoluţionar plin de candoare. Cincizeci de ani de pseudo-liberalism transformă Portugalia într-o caricatură; nu mai exista monarhia tradiţională de odinioară – dar Portugalia nu devenise încă o ţară europeană, asemenea Franţei. În comparaţie cu Parisul, pentru „generaţia de la Coimbra” nu este nimic bun în Portugalia. Acei puţini cărturari care au acces la luminile Europei se îngrozesc de ce văd în jurul lor; se împrumutaseră constituţii, legi, moravuri şi cultură – dar se împrumutase prost, numai pe jumătate. Totul era hibrid, fals, steril. De aici furia şi dezgustul lor, de aici critica de iconoclaşti, – care nu iartă nimic; nici rege, nici religie, nici familie, nici stat. „Generaţia de la Coimbra” vrea să transforme Portugalia semifranceză într-o ţară aidoma Franţei. Se simt ruşinaţi că părinţii lor imitaseră prost modelele pariziene, sau le imitaseră numai în parte. Prezentul li se pare abominabil iar trecutul plin de „spectre retrograde”. Tradiţia portugheză, o ruşine naţională care se cerea batjocorită în văzul lumii. De aceea, în loc să-şi găsească îndreptar în Camoens, şi-l găsesc în Victor Hugo, idol nMircea Eliade - Salazar Prancingwifenaked Exposing Th Articles Entry Razminahme Se S Cherniya Spisak Na US Zashtoto Nyamame I Edin Chitav Torent Traker Prancing Wife Naked Wife Exposing Bare Naked Public Prancing Naked Outdoor Exhibitionistw j Outdoor xMircea Eliade - Salazar Prancingwifenaked Exposing Th Articles Entry Razminahme Se S Cherniya Spisak Na US Zashtoto Nyamame I Edin Chitav Torent Traker Prancing Wife Naked Wife Exposing Bare Naked Public Prancing Naked Outdoor Exhibitionisto i Public e e Naked Outdoor Naked